Hmm...toti avem amintiri, mai frumoase sau...ewwww...pe care nici nu mai vrem sa le mai vedem prin fata "ochilor". Dar cred ca undeva, adanc, veti regasi cu neasemuita duiosie ACEA amintire care va inmoaie si azi simtirea - PRIMA. Stiu ca e acolo, ascunsa bine, ferita de atingerea oricui pentru ca e cea mai pura amintire, cea a inocentei. Impartaseste-o azi cu noi!

*****

Amintirea mea e aceea a unui brad de Craciun, in casa parintilor mei...M-am trezit dis-de dimineata, calcand probabil peltic intr-o pereche de ciorapi prea mari, ochii cu gene mari frematand inca somnorosi, izbiti doar de lumina cruda a lunii de afara si de perdeaua de fulgi care se asternea dantuind. Eram nerabdator, eram copil...

Si m-am asezat sub brad intr-o dimineata rece de 25 Decembrie, zgribulit, ascuns tot in pijamaua moale cu tractorase rosii, strangand la piept ceea ce se pare ca a devenit un destin - o carte. Primisem "Pinocchio" a lui Carlo Collodi, darul lui Mos Gerila (ei, da, atunci venea el, nu Mos Craciun).

Toti am scris o poezie...sau o mie! Toti am visat, am trait, am plans si am zambit. Toti avem povestea de dragoste a vietii noastre sau intamplari pe care am vrea sa le impartasim celor dragi, intregii lumi.

Cum sa publici o carte? Citesc ca sunt 160 de edituri in Romania - cu toate acestea cineva care poate scrie o povestire superba nu poate sa publice. Pentru ca te ciocnesti de birocratie, de costuri, de oameni care au ramas fixati cu ideile "acolo", unde o carte trebuie sa fie "asa" si "asa" si daca iese din tiparele obisnuite nu mai e o carte pentru "publicul larg". Asa a fost tratat si James Joyce la vremea lui si cati ca el!